marți, 16 februarie 2010

Dor de mare

Marea se-ntinde albastră și grea,
din ceruri cazută într-un planset de soare,
peste liniștea din inima mea.
Mi-e drag să respir, mi-e dor să fiu drept,
măcar mulțumit c-am învățat să aștept,
peste-amintiri fără chip, peste-un timp ințelept,
visând la speranța cazută-mi din piept,
precum o stea căzatoare,
undeva în nisip, undeva lângă mare...

Mă uit peste ape,
alerg cu gândul peste noapte și șoapte,
să-mi aflu curajul senin de-nalțare,
suspendat undeva între ceruri și mare.
Ce soare fierbinte îmi curge în vine
și ce briză suavă de mână mă ține!
de parcă magic păcatul meu ar putea transforma
inocenta dorință în stea.

Sfidând departarea, timid și prudent,
învăț să m-apropii de oameni și drame,
vrăjitor prefăcut și absent,
mă-nblânzesc parc-alintand
marea tăcută în palme.
În decorul acvatic, de scoici colorat,
ca o umbră sărată și albă,
dragul de viață aleargă pe valuri
uimit și mirat, fericit c-a uitat,
de limite-absurde îngropate în maluri.

Undeva, pe un colț de nisip,
un deget grăbit și-a găsit alinarea,
strigându-și iubirea într-un cuvânt,
tocmit să poată uni, într-un arc peste timp,
îndrăgostiții și marea.
Ma uit, repetitiv și romantic,
la unda din val dansând în ritm antic...
pe ape purtată o admir cum se pierde
în solfegii de alge, colorată în verde,
licărind curajos într-un tablou pescaresc,
atât de divin, nesfârșit de lumesc.

Mistic ascuns sunt de mine, atârnând indecis
de albastrul albit al stelelor coapte,
invăț și mă-ndemn, alergând prin nisip,
să-nțeleg melodia ascunderii-n noapte.
M-am obișnuit...când obosesc la mare s-alerg,
pe urmele ude-n nisip amăgirea s-o pierd,
să-ncerc, dintre cuvintele mele, pierdut să m-adun,
respirând spășit aroma gândului bun.

Mi-aș dori magnific visător, tăvălit în praful de stele,
s-ațipesc încântat în valsul speranțelor mele
și jucându-mă-nțelept într-o mare neștire,
ros de-ntâmplări, mut de uimire,
să mă nasc din nou, egoist, dintr-o simplă amintire,
despre-un apus coborât peste soare,
cu mine-n fundalul sihastru,
îmbrățisat și pierdut, ca valul albastru,
adormit peste mare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu