Sunt tânăr…
copac verde cu flori albe în piept
și rădăcini răsturnate spre nori.
Respir visând şi din vise m-aştept
să învăţ peste clipe să zbor.
Sunt tânăr…
mi-e sete de zile şi beau,
sunt curios şi întreb tot ce vreau.
Strig că destinul îmi este prieten
și-mi place să mă ştiu
aiurit de aerul tare si viu,
pierdut printre-amintiri undeva,
pe vreo planetă sau pe vreo stea,
acolo unde se-alintă mereu,
oftând tainic, oracolul meu.
Sunt tânăr…
drumul mi-e lung şi zarea-n pustiu;
când vin sau când plec niciodată nu ştiu,
dar iubesc - şi iubind fericită mi-e viaţa,
și mi-e dor - şi dorul de oameni îmi este destul
cât s-atârn, memorând fără seamă,
pe-amintiri de-albastru, suflete-n ramă.
Sunt tânăr,
Şi-mi petrec viaţa într-o goană nebună,
Pana la soare şi înapoi,
Până la cer sau dincolo de lună
Ţinându-mi de-a dreapta prietenii de mână,
Ca pe fraţi sau duios, ca pe îngeri,
Feriţi de-a inimii ură sau plângeri,
Lângă ei mă petrec şi mă hrănesc cu putere,
Prin ei respir şi mă scap de durere.
Sunt tânăr,
Am sufletul plin
De păsări colorate în albastru senin
Şi mă-nalţ, dau din aripi şi cresc
Până sus, la sufletul meu să-l trezesc,
Şi să-l adun împrăştiat dintre stele,
Desenându-i generos propriul cer,
Pe conturul amintirilor mele,
Copleşit de mister.
Sunt tânăr,
Hoinar curajos,
Socoteala cu timpul o ştiu pe de rost -
Aş vrea să rămân, dar nu se poate …
şi cresc mai departe,
Într-un trup rotunjit de ideile coapte,
Cuprins de-ntrebări ce mă ţin,
Curios agăţat de propriul destin.
Sunt tânăr,închid ochii să aflu ce dor,
Mă leagă de prieteni, de idei sau de zbor,
Şi aflu, fără putinţă a nega sau alege,
Că destinul mi-e dat şi că mersul mi-e lege,
.. şi-atunci le adun în suflet pe toate şi-mpăcat de speranţă
mă ridic şi merg mai departe, senin către viaţă.
